Dematurizarea

deunazi,am auzit ca cei de la Voltaj au un new ''release''.nu ma gandeam ca o sa fie ceva care sa te scoata din cotidianul asta,dar ascultarea ei a fost ca si ''madeleina'' lui Proust -generatoare de amintiri si sentimente percepute la nivelul unui copil de cativa anisori,acea atmosfera de m'en fichism in care toata lumea era fericita,sau cel putin asa parea...imi aduc aminte ,nostalgica de vremurile in care ma jucam desculta in nisip cu ceilalti copii,vreme cand ne ingrijoara doar sa facem colectie de surprize Turbo,sa ne achizitionam cat mai multe acadele,bomboane cu cacao si masinute (nu prea cunosteam existenta papusilor,poate si pentru simplul fapt ca erau prea sensibile pentru gustul meu!).
e o melodie pe care-as asculta-o de multe ori,pe care as pastra-o sa-mi aduca aminte de tot ce era frumos si mai ales,simplu.e o melodie pe care as putea sa dansez cu Laura pana la rasarit pe plaja inrouata...pentru ca ea stie cel mai bine de ce!

va mai amintiti de mine?

poate asa ne-ar spune ea daca ar fi intrupata intr-o fiinta ca si noi.ne-ar intreba daca ne mai amintim de copilarie si de lipsa oricarei griji.ea e sailor moon!cred ca o stiti cu toti,cel putin mie mi-a ,,bantuit,,intreaga copilarie.voiam sa fiu ca ea:mereu de partea Binelu,mereu alaturi de prietenele ei si de toti cei care aveau nevoie de ea,ea era acolo intotdeauna.era atat de zapacita si de indragostita de Mascatul in frac incat imi spuneam ca atunci cand voi fi mare toate lucrurile care i se intamplau ei aveau sa mi se intample si mie...n-a fost chiar asa.hei,am doar21 de ani,spuneti si voi cate trebuia sa mi se-ntample pana acu?pe Mascatul in frac cred ca l-am gasit,incerc sa fiu un om cat mai bun,si se pare sa perseverenta e mama invataturii!
dar tot sailor moon ramane modelul meu,acela din vremurile cand eram sigura ca o sa fac ceva important pentru lumea asta..dar nu e totul pierdut,nu?

B.U!

odata cineva mi-a spus ca nu trebuie sa uiti niciodata cum esti tu cu adevarat!dar ce se intampla cand vrei sa fii altcineva,cineva care sa faca tot ce tu nu puteai face din multiple cauze:etica,religie,frica de comentariile lumii si frica de constiinta ta?mi s-a intamplat o data sa tind spre altceva,spre ceva care sa fie pe placul lumii sau a unei ,,elite,, daca o luam literal.dar am observat un lucru:oricat de mult ai vrea sa te prefaci,lumea,in special prietenii aia ai tai cu care ieseai la mall sau nu-stiu-ce fancy clubs,isi dau seama ca de fapt tu nu esti deloc ca si ei,tu ai vrea sa bei un ceai la Carturesti,sa citesti o carte care te-a fascinat in copilarie sau una pe care ai citit-o fara sa respiri timp de doua zile..si cum e mai bine,sa fii ,,the one,, sau ,,just another one,,.ma raliez cu placere si deplina satisfactite la prima varianta,care-mi da posibilitatea sa nu ma mint,sa nu fiu o jucarie,sa gandesc singura,sa fiu mandra de mine cand stau si meditez seara,la culcare la toate lucrurile pe care le-am facut in ziua respectiva-si sa nu regret nimic.asa ca,uneori ar mai trebui sa ne ,,cumparam,, B.U -poate ar scoate la iveala lucruri de care noi nu eram constienti ca le avem in bagajul genetic si in caracterul nostru.

pentru ca totul are un inceput...

nu e prima data cand incerc sa ma apropii de arta sacra a creatiei scriitoricesti,dar e prima data cand vreau sa scap de temeri..toata lumea scrie..pe strada,la facultate,serviciu auzi,fara sa vrei replici de genul:,,am si eu un blog,tre sa intri neaparat ca am postat ceva super tare,sa-ti scriu adresa..."poate e o moda,nu cunosc prea bine fenomenul,dar cred,in definitiv ca este un lucru bun.de ce n-ar scrie oamenii?de ce sa nu se descarce de tot ce-i loveste isteric in societatea asta?!iata ca si pe mine tot aceasta dorinta de a-mi exterioriza gandurile si unele sentimente m-a determinat sa scriu..asa cum stiu,asa cum pot,in simplul si dulcele stil clasic,cum zicea cineva,stilul care i s-ar potrivi oricarui om lipsit de frustrari intr-o lume atat de gri,uneori,dar foarte roz daca stii cum s-o percepi!